Nu stiu de ce, ori ma invart eu prea des in cerc, ori dau de persoane oarecum asemanatoare mie, ori e o chestie la care ma gandesc prea mult, ori chiar asta se intampla mereu...
Dar am observat ca la inceputul relatiilor, intotdeauna unul e mai prins decat celalat si devine "dependent". Apoi usor, usor si celalalt se implica in poveste si devine si el "consumator"... Esti mai bun, esti mai tralala, mai haha, mai ahhhhh ah aaah si tot asa, o perioada fantastica in care cunosti o persoana noua si incepe sa-ti placa ca o melodie...care initial iti place o vreme, o fredonezi tot timpul, apoi ramane ceva care-ti va place mereu, sau in cel mai rau caz te va plictisi.
Intre timp se nasc sentimente... "nu-i spun ca mi-e dor de el ca va crede ca m-a cucerit" versus "nu-i spun ca mi-e dor de ea ca poate se mai vede si cu altii" si totusi treci de incordarea asta, o privesti adanc in ochii cand o ai in brate f pasionala si ii spui "MI-AI LIPSIT ENORM" si wow, s-a intamplat minunea, s-a spart gheata... De aici curg rauri de declaratii, care mai de care mai siropoase, pufosenii si cum le mai spun eu "libidosenii" care le simti, te fac stupid dar le simti, le spui fara sa te gandesti prea mult.
De aici...porneste aventura, originalitatea si rezistenta. Poate fi dezgustator dar poate fi si ce ne doream,
incitant de placut, atat de dulce... mereu dorit.
Ne asumam fiecare risc...pierdem sau castigam ? Nu ma intereseaza scorul...ma intereseaza doar jocul, dar fi sigur ca stii bine regulile jocului pentru ca in jocul asta niciunul nu pierde niciunul nu castiga, ies triumfatori doar cei care nu percep jocul ca pe o lupta
