"Anul trecut pe vremea aceasta incepea sa se scrie povestea noastra. Chiar daca ea a inceput cu mai mult timp in urma prin 2005,cand tu frecventai Twice-ul mai des ca managerul clubului, iar eu faceam primi pasi in "Arta ieselii". Imi aduc aminte cum ai venit si m-ai intrebat foarte sigur pe tine daca vreau sa beau ceva, tupeul tau nu m-a dat pe spate, dar sfatuita de prietene, am acceptat. Nu-mi mai amintesc ce am baut exact, dar stiu ca ne-am retras undeva la o masa, era destul de tarziu si zorii zilei incepeau sa se arate, am schimbat cateva vorbe, te analizam cu discretie...dar nu gaseam nimic care sa ma cucereasca, verdictul: "cand ma ridic de la masa, imi doresc sa nu-l mai vad niciodata", apoi a urmat sarutul, care m-a surprins dar nu l-am putut refuza, a fost placut. Ti-am spus ca e timpul sa plec si mi-ai cerut numarul de telefon, am refuzat categoric, dar in schimb ti-am lasat deschisa o portita...adresa de messenger...legatura care ne-a tinut in contact direct ani la rand.

Nu stii niciodata unde te pot purta valurile vietii, nu stii nici cum, nu stii nici de ce...simti ca urmezi atent scenariul scris acolo sus de cel mai bun regizor al lumii si speri ca vei juca in cel mai de succes film al lui, alaturi de cea/cel care a castigat castingul pentru rolul principal.

La 4 ani de atunci (2009) ne-am revazut din nou la o cafenea pe Decebal (Lollipops cred), imi aduc aminte ca ne amuzam teribil pe tema intalnirilor noastre atat de "frecvente".

Te gaseam lipsit de viata si farmec, plat fara nici o forma, nici inalt si nici scund, nici slab si nici gras, nici blond si nici brunet, nici pusti si nici barbat...nu reuseam sa aduc la un loc cateva argumente care sa-mi trezeasca in minte numele tau, dorinta de a te vedea, de a te cunoaste mai bine. Vorbeai mult si prost, aveam viziuni diferite asupra vietii, nu imi placea vestimentatia ta. Nimic...

Te-am mintit ca am pe cineva ca sa rup sirul noptilor in care ne vedeam, am incercat sa-ti fac cunostinta cu o prietena ca sa-ti distrug orice gand legat de noi 2...dar fara succes, nimic nu te-a impiedicat sa mergi mai departe si sa obtii in final ce ti-ai dorit.

Cand m-am angajat la Universal Card Systems (2010), am simtit nevoia de o schimbare, nu era un post care sa ma multumeasca pe deplin, dar stiam ca trebuie sa pornesc de jos, ca trebuie sa acumulez experienta si ca orice lucru nou imi este de ajutor. Mi-am adus aminte de tine brusc, te-am sunat si ti-am dat vestea bucuroasa, te-ai bucurat alaturi de mine...doar imi fusese-i alaturi, m-ai ajutat cu cv-ul si m-ai sustinut moral. Am luat pranzul impreuna, era o dupa-amiaza de sfarsit de martie nefiresc de calduroasa, imi amintesc ca am mancat niste paste delicioase (si ti-ai patat camasa alba), mi-ai povestit de succesul in vanzari si planurile tale de viitor, imi povesteai totul cu o sfiala aparte cum ai castigat ultima diploma in ianuarie si imi aratai intimidat insigna din pieptul tau si practic ce reprezenta, am descoperit ca era mult mai mult decat o simpla insigna fara valoare materiala. Nu aveai nicio urma de grandomanie, vorbeai despre lucrurile care le realizase-i pana atunci cu o simplitate care mi-a atras atentia.

Dupa aceasta intalnire a urmat invitatia de Paste, nu eram hotarata sa accept dar totusi, pentru prima oara, faceam voia sortii...am acceptat! Imi doream sa accelerez procesul de schimbare prin care treceam, iar aceasta mica escapada a venit intr-un moment potrivit, aveam nevoie de o plecare.Nu m-am gandit ca intre noi se poate lega ceva, sentinta o dadusem in urma cu 5 ani in privinta ta, iar pana atunci nimic nu ma facuse sa-mi schimb decizia.

Ce a urmat mai departe este deja epic si imi amintesc mereu cu placere de momentul in care totul a prins contur si sens.A fost un an spectaculos, am trait totul la cel mai inalt nivel si am trecut brusc de la extaz la agonie, din rai direct in infern, m-ai urcat si m-ai coborat de atatea ori ca intrun montagne russe.

Probabil in acesti 5 ani s-a crosetat pulovarasul calduros al iubirii noastre, am trecut prin diverse etape ale vietii care ne-au maturizat, ne-au incercat, ne-au facut mai puternici, am strans experiente si azi ne aflam fata in fata cu bagajul incarcat, gata de calatoria vietii...si simt ca nici macar n-am ajuns la destinatie, ca suntem abia in aeroport."

"Valoroase sunt doar lucrurile care-ti intensifica fiinta!"

"Crede in capacitatea ta de a realiza ceva. Cand crezi ca poti face ceva cu mintea ta, ea va gasi solutii. Crezand intr-o solutie, pregatesti calea catre aplicarea ei." David Schwartz

"Oamenii importanti monopolizeaza ascultarea; oamenii neinsemnati monopolizeaza discutia." David Schwartz

"Gandirea noastra imparte lumea in fericire si nefericire." Dale Carnegie

"Eu nu îi învăţ pe oameni ce înseamnă mulţumirea, eu îi învăţ ce înseamnă extazul. Cântă, dansează, bucură-te; transformă fiecare clipă din viaţa ta în sărbătoare." Osho

"Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatură decât cu tine, cu evoluţia ta personală." Osho

"Cred că puterea mea de a trezi entuziasmul oamenilor cu care lucrez este cel mai de preţios capital al meu şi sunt convins că unicul mijloc de a descoperi ce e mai bun în oameni este prin aprecieri şi încurajări." Dale Carnegie

"Muzica este o lege morală, ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereţii, viaţă şi veselie tuturor lucrurilor, ea este esenţa ordinii, înălţând sufletul către tot ce este bun, drept, frumos" Platon

"Gradul şi felul sexualităţii unui om reuşesc să se înalţe până la cele mai înalte culmi ale spiritului său." F. Nietzsche

Nu stiu multe lucruri despre viata. Nu sunt nici suficient de versata, nici destul de inteleapta pentru a privi cu detsare si a accepta faptul ca exista povesti ce iti imprima emotii ce refuza sa se estompeze, odata cu trecerea timpului. M-am multumit traind aici si acum toate acele lucruri care imi faceau inima sa bata mai tare, am zambit mult, am iertat usor, am iubit incet, am sarutat cu foc, m-am daruit nebuneste, am cazut, m-am ridicat si am asteptat cu nerabdare sa incerc din nou.

Am plecat fara sa privesc inapoi atunci cand am crezut ca este timpul sa o iau de la capat. Si am crezut pentru un timp ca reusesc. M-am inselat. Poti fugi de multe lucruri, mai putin de tine insati. Si trebuia sa ma intorc la existenta unde lasasem atatea intrebari fara raspuns, ape line, valuri involburate, artificii, nesiguranta, teama, exaltare si dorinta de mai mult. In timp ce cautam un motiv pentru ca intoarcerea mea sa nu fie expresia capitularii in incercarea de a ma descurca pe cont propriu, am inceput un joc de cuvinte . Cu tine.

M-am luptat sa nu te sun, sa nu te mai vad, am incercat sa imi ascult vocea care ma indemna sa renunt inainte de a incepe sa sufar. In fiecare zi imi spuneam ca este ultima. Dar nu eram convinsa. Nu puteam face din asta un joc de putere, vroiam sa las orgoliul deoaprte. Nu imi sta in fire sa renunt si poate imi doream sa sufar, pentru ca sufetinta este si ea un mod de a simti, mai putin chinuitoare decat a te intreba « ce ar fi fost daca » pentru totdeauna...

Nu pot spune nici acum, in momentul in care iti scriu aceste randuri, ce m-a facut sa ma opresc asupra ta. Poate niste amintiri de demult suprapuse unor ochi care pareau a spune mai multe decat as fi putut eu intelege. Poate faptul ca erai atat de diferit de toti cei pe care ii cunosc, de mine, pentru ca aveai darul de a ma aduce cu picioarele pe pamant din al 9-lea cer si a ma ridica atunci cand ma gaseam infranta si nesigura. Doar din cuvinte. Fara nici un efort din partea ta, existenta ta ma linistea si imi dadea fiori totodata. Devenisei micul meu secret ce ma facea sa zambesc de fiecare data cand imi aminteam de tine, un capriciu, o necunoscuta pe care nu aveam de gand sa o desoper chiar daca te cunosteam mai mult in fiecare zi. De fapt, ma cunosteam pe mine... Asa cum nu ma mai stiusem niciodata. Si imi placea fata aceea. Visatoare, nebuna, calma si plina de verva, ca un vulcan pe jumatate activ, asteptand momentul cataclismului. Asa cum nu as fi putut aparea in fata nimanui, ma gaseam in fata ta, convinsa fiind de fapul ca nu erai pana la urma decat un necunoscut, imi permite sa fiu asa cum vreau fara teama de repercusiuni.