joi, 17 septembrie 2009

Tradare...




Afirm cu sinceritate ca am fost intotdeauna fidela persoanei de langa mine...Sunt extra comoda intr-o relatie. Niciodata nu actionez la primul impuls oricat de magnetica e atractia...zambesc si dau in spate asemenea unui copil care a intalnit o persoana straina oferindu-i ceva care-i face mare placere dar isi aduce aminte de vorbele mamei...si fuge! Fuge intr-o alergare oarba ,nepasandu-i de maxima placere a acelui lucru, fuge si tace ,nu povesteste nimanui nimic...
Si totusi... trupul e tanar si plin de dorinta , sangele curge in vene intr-un ritm ametitor , retina iti ofera un spectacol covarsitor la care n-ai vrea sa lipsesti , ai vrea doar sa te bucuri rebel de fiecare clipa... Am trait asta de nenumarate ori...si am fugit! Am fugit la persoana care era asa nepotrivita mie...dar o iubeam... de ce o iubeam? o iubeam pentru multe lucruri ...firesti, as fi vrut sa-mi vina in minte un lucru special , ceva dinamism , un lucru nebunesc care l-am facut noi2 ... Nu, el nu e asa, daca i-as spune " hai iubituleee afara ,in noaptea asta ploua , hai sa ne facem de cap putin ...hai sa incepem in ploaie si sa terminam in cearceafuri ude" ar fi spus "Hahahah cammie tu stii cat de repede racesti , e frig afara si in plus maine dimineata ma trezesc devreme , comandam ceva de mancare si ne uitam la un film" si lucrurile continua normal.
In clipa in care nu ma mai regasesc langa o persoana... dispar! Pur si simplu... sentimentele sunt topite de lucrurile simple pe care mi le doresc si nu-mi sunt oferite si oricat de mult doare , oricat de multe alte lucruri ma leaga de aceea persoana , aleg sa-mi schimb teritoriul de "joaca".
Vorbeam de tradare...refuzandu-mi mereu micile placeri si acceptandu-mi povara de `true-woman` ... niciodata n-am mers mai departe , gandindu-ma daca oare as mai putea fi la fel cu cel de langa mine , care il plac ...dar ce placut e si acest "mister", nu m-am lasat posedata nici cel putin de gand... si totusi, am ajuns la concluzia ca le fac doar ca sa nu le patesc! Si am patit-o si asa :)) !!! Dar norocul meu a fost ca nu-l iubeam pe cel care "mi-a copt-o" stiind instinctiv ce urmeaza sa faca, confirmandumi-se peste cateva zile lucrul pe care il banuiam am simtit brusc un gust mizerabil , ca un cocktail foarte prost ...instant persoana angelica , dulce care o placeam a devenit un monstru diabolic , urat , negru si gretos! Si nu poti ierta... nu poti uita, nu poti fi la fel.
E o chestie la care ma gandesc de cateva zile... traiesti clipa si te bucuri de tot ce te-a retinut? sau ramai in barlogul tau calm , calduros si plictisitor?...

2 comentarii:

Unknown spunea...

life is what u make it its that simple and plain.. sometimes we got the sunshine but for now we got the rain ;) pup cammie.

Unknown spunea...

reading this now made me smile. You should engrave onto your mind that hapiness could never be build on other's unhapiness.