...Ce drum, ce vreme, ce culori, cata pace. Si noi doi ca la inceputul lumii. Am facut drumul fara sa ne atingem, fara exclamatii de entuziasm, ca-n fata unei minuni de nepatruns.
De ce sa nu ne trecem in revista gandurile si amintirile frumoase, cand le avem?
De cate ori n-am sa mai merg in minte spre Varna? De cate ori n-au sa-mi alunece gandurile-n marea linistita? De cate ori n-am sa te strig "Doru, Doru!" ...iar tu habar n-aveai ce fericita eram.
Si totul era nou; hotelul, plaja, faleza ...erai nou pentru mine si tu.
Iar ziua de Paste atat de frumoasa si calda, am ciocnit traditionalele oua si ne-am manjit din cauza vopselei proaste, am stat ore in sir amandoi pe un sezlong si ne-am povestit toata viata, am oftat si am ras.
Apoi cand am plecat urmatoarea zi, ne-am facut bagajele atat de lent, am fost ultimii la check-out, nu ne-am mai fi despartit de patul moale, mare si alb, ai condus tinandu-ma de mana regretand ca escapada s-a terminat atat de repede, temator ca poate urmatoarea zi n-am sa iti mai raspund la telefon (cum am facut atata timp), fericit ca sunt fericita alaturi de tine...dupa 5 ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu